LUMEA NEŞTIUTĂ A PREŞCOLARULUI
Dr. CEACĂU LETIŢIA
Nr. pagini:
350
Pret:
90 lei
Comanda Carte
Cum este alcătuită cartea?În partea introductivă, am oferit câteva informaţii despre homeopatie, mare parte din ele fiind preluate din cartea mea anterioară “Homeopatie pentru mămici şi prichindei“. Am pornit de la premiza că de regulă cititorii au habar de homeopatie, aşa că multe lucruri au rămas nespuse, cum ar fi mecanismul de acţiune al remediului care poate fi regăsit în cartea menţionată sau în articole şi cărţi de specialitate.În capitolul 1, intitulat o altfel de Materia Medica am încercat să surprind imaginea câtorva remedii care se întâlnesc mai des în copilărie. Nu este obligatoriu să vă regăsiţi copilul în totalitate în vreunul din ele. Poate fi în mai multe sau în nici unul. Dar asta nu înseamnă că trebuie să forţaţi corespondenţa şi să vă încadraţi copilul într-un tipar anume. Aceste descrieri sunt doar versiuni şi reprezintă o perspectivă a remediului: din punctul de vedere al mamei, al copilului însuşi sau reflectat în plan fizic, aşa este perceput de ceilalţi. În limbaj homeopat, un copil poate fi Calcarea carbonica, Pulsatilla sau Tuberculinum, după substanţa medicinală care se potriveşte cel mai bine cu aspectul exterior, temperament, dispoziţie, după felul în care se manifestă în situaţiile dificile sau fericite. Profilul său este indicat şi de gesturile, speranţele şi temerile sale, punctele sale forte sau slabe.Toate acestea înseamnă un remediu constituţional la momentul respectiv. Un copil, poate fi un amestec de două sau trei tipuri în jurul cărora va gravita în primii ani.În capitolul 2, intitulat Ce naşte din pisică am căutat să ofer o imagine generală a predispoziţiilor şi terenului. Înţelegerea remediului înseamnă nu numai să vezi simptomele şi legăturile dintre ele. Înseamnă să percepi predispoziţia şi constituţia cu care se prezintă de la naştere - toate ca aspecte ale aceluiaşi întreg. În capitolele 3 şi 4 m-am ocupat de interacţiuni şi am pornit de la ideea că legăturile cu familia şi cu mediul pot influenţa mult evoluţia unui copil. Emoţiile pot fi arhitecţi sensibili ai existenţei fiecăruia şi mai ales pentru sufletul crud al unui copil. De multe ori apar ca simple reacţii emoţionale, dar dacă persistă se pot transforma în stări şi ulterior în comportamente. Ele reprezintă o sursă importantă de simptome şi pot fi utile în alegerea remediului. Trebuie să se ţină seama de trăsăturile comune copiilor pentru a se distinge ceea ce este normal de anormal şi de asemenea de perioada de dezvoltare. Ceea ce apare normal la 1-2 ani, poate fi un mare semn de întrebare la 5-6 ani. Şi poţi vedea dacă micuţul tău este sănătos din felul în care gestionează sentimentele, gândurile şi dorinţele generate de experienţele pe plan fizic, psihologic şi social şi care-l afectează.Este adevărat că medicina clasică este în concordanţă cu epoca sanguinică pe care o trăim. Nu vreau să afirm aici că este incorectă, doar că uneori necesită completare, pentru că, după expresia unui psiholog american “îi lipseşte interiorizarea “. Nu funcţionează ceva, îl înlocuim sau alergăm la dulapul cu medicamente, una-două ne adresăm specialiştilor. Cu cât ne adresăm mai multor medici, cu atât convingerea noastră că vom dobândi o sănătate de fier este mai mare. Din păcate, pierdem din vedere esenţa, pentru că în goana noastră nebună ajungem să “renunţăm la autoritatea noastră interioară, la centrul nostru de decizie: inima “.